Despre Căsuța plimbăreață, minimalism și puțin despre mine

Gabriela în bucătărie și Stela, cățelușa ei super simpatică, în dormitor...
Prima dată auzisem despre căsuțele pe roți anul trecut, povestea tatăl lui Radu și Arin că vrea să se implice într-un astfel de proiect. N-am aprofundat atunci, n-am căutat să văd ce înseamnă asta la noi. Întîmplarea a făcut să citesc săptămîna trecută un articol publicat în Adevărul, despre povestea Micului Atlas, căsuța pe roți concepută și construită (cu ajutoare profesioniste) de către Gabriela Isadora. Mi-am adus aminte că mai citisem despre povestea ei, pe blogul Adelei Pârvu. Acum am fost tentată să aflu mai multe văzînd că este localizată de cîteva luni la Gura Rîului, foarte aproape de noi.
Căutarea mea a dus la pagina de pe fațăcarte, Căsuța plimbăreață. Sînt sigură că nu a fost o întîmplare faptul că aici am văzut că sîmbăta trecută Gabriela organiza un workshop pentru cei interesați de ce înseamnă viața într-un astfel de spațiu minimalist. N-a fost întîmplător nici că mai era un loc disponibil. Cred că pentru mine era. I-am scris, mi-a confirmat că mă așteaptă cu drag, am dat curs invitației. Vă scriu mai simplu decît a fost de fapt, acum îmi dau seama că, inconștient, am luptat și am cîștigat lupta cu cele 5 secunde despre care ne-a povestit Gabriela, secunde după care mintea mea ar fi adus în prim plan toate argumentele contra participării mele la workshop. Că n-am timp, că este în orele săptămînii cînd ar trebui să fac curățenie, că pot/trebuie să fac atîtea altele, nu pentru mine în principal! Că, uite, "pierd" și seara de vineri participînd la Agora Vă vedem din Sibiu, să mai plec de acasă și sîmbăta...
Sîmbătă dimineață, alte scuze, o durere groaznică la ligamentele piciorului drept, ezitam să conduc, i-am scris Gabrielei dacă nu cumva vreunul dintre ceilalți participanți m-ar putea lua și pe mine. S-a rezolvat și asta.
Am fost cinci musafiri în căsuță, fiecare cu o poveste, un trecut și un viitor, cu așteptări și întrebări. Nu cred că atelierul ăsta a fost doar despre cum ai putea, practic, să adopți acest stil de viață. Chiar dacă am vorbit și despre detalii tehnice. Cred că a fost mai mult despre noi, e uimitor cît de firesc a decurs totul, cum fiecare completa povestea celuilalt, rezonînd sintonic. Ascultîndu-i pe ceilalți mi-am dat seama cît de mult m-am obișnuit în ultima vreme să tac, lipsa timpului și oboseala își spun cuvîntul dar cred că doar pentru că m-am lăsat copleșită de ele. De ele și de "zgomotul interior" care îmi bruiază zilele și o bună parte din orele nopții.
Un loc unde aș putea liniștită să uit de mine... sau, mai bine zis, să îmi aduc aminte de mine!
Cred că aveam nevoie să văd și să aud oameni care gîndesc altfel. Mi s-a confirmat și faptul că sînt pe calea cea bună cu încercarea de a mă debarasa de cît mai multe lucruri inutile din jurul meu. Nu știu dacă Gabriela a citit sau nu despre metoda Konmari dar mare parte dintre sfaturile ei de a reduce numărul de obiecte la strictul necesar seamănă foarte mult.
Relaxare veselă și minunata pictură realizată de către Karina Daradics
Nu cred că mă voi muta în viitorul apropiat într-o căsuță pe roți, nu pentru că nu m-ar fi convins spațiul și amenajarea Micului Atlas, ci pentru că, în acest moment pur și simplu nu este varianta potrivită pentru mine și trei copii. Dar, am motive în plus să nu mai amîn prea mult amenajarea izotermei de la Rîul Sadului. De cînd v-am scris ultima oară despre ea, are un acoperiș nou, podea și ușă, o vedeți mai jos, vara asta ar fi un moment bun de finalizat lucrările. M-aș declara mulțumită dacă ar arăta 10% la fel de bine precum arată Căsuța plimbăreață.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Valuri de maci

Guest post: Ferma animalelor 2

Anotimpurile și igiena