Cum devine omul corvifob

Degeaba căutați în DEX, nu veți găsi termenul. Habar n-am dacă există un echivalent al cetățeanuluicareurășteciori. Adică eu! Există în schimb o poveste a devenirii mele.
Personajele: una bucată pui de cioară grivă (așa se pare că se numește varietatea locală) tăntălău și cu probleme de aerodinamică, mai multe bucăți adulți de cioară (părinți, mătuși și alte rubedenii) foarte dedicați puiului tăntălău, una bucată cîine, legat pe motive de ros ușa cea nouă, amplasat exact sub poligonul de încercări și scos din minți de puiul tăntălăudesubnasulsău, una bucată om adult terminat psihic de combinația fatală de lătrat și croncănit.
Ziua 1 (joi): n-am văzut puiul, am auzit doar lătratul disperat și croncănitul isteric, despre care știam deja că e tipic pentru situațiile ce implică un pui căzut, mă temeam să nu-l fi prins Tasha, ciorile zburau pe rînd razant deasupra ei. Au ținut-o așa toată ziua. Mai spre seară, a găsit Bogdan puiul, reușise să se cațere pe niște plăci de ciment, pînă la urmă, cu mîna, mătura și ce s-a mai nimerit, l-a scos pe stradă, cu ciorile după el.
Ziua 2 (vineri): din nou concert! Am ieșit o dată, de două ori, de trei ori, nu reușeam să găsesc puiul, în stejar am numărat cinci ciori, toate foarte atente la ce se întîmplă sub ele. Mai pe la amiază, ăsta micu' a slăbit puțin din vigilență și l-am văzut în frunze, la 30 cm de Tasha care îl lătra gîtuită. După mai multe ture în jurul lui, intrînd între el și cîine ca să nu ajungă jucărie de ros, am reușit să îl fac să iasă din frunze. Am încercat să îl prind cu mîna, el Craaa... fîl-fîl pe gratiile unui geam! 
Aici a intrat în funcțiune mătura, am pus-o sub el, s-a cățărat pe ea, l-am dus așa și l-am așezat pe poartă. Cu ciorile deasupra mea, firește! După încercări nereușite să îl împing dincolo de poartă, a aterizat sub poarta de mașină, în micul șanț de scurgere. Acum intră Radu în scenă, am ieșit cu el pe stradă și a reușit să arunce un șervet pe pui, puiul Craaa! (habar n-aveți ce nasol face chestia aia cu cașul la gură) dar s-a descurcat să îl ia în mînă și să îl ducă în colțul străzii. Totul, într-o atmosferă mini-hitchcockiană, nu exagerez deloc, avea cel puțin douăzeci de ciori după el. Ciori care au rămas pe sîrme, deasupra șanțului unde a lăsat puiul. Radu a revenit în siguranță acasă, ciorile la colțul străzii, la noi au rămas două-trei de pază, probabil părinții și rudele apropiate, încă derutate unde a dispărut puiul tăntălău.
Ziua 6 (azi): aproape sufeream de remușcări că l-am dat pe ăsta micu' pe labele mîțelor, vulpilor, aricilor, cînd, la 5.30 a.m., ciorile Cra-cra, puiul tăntălău Craaaa, cîinele isterizat, concert în toată regula, cred că se străduiau să îl dirijeze din nou la noi în curte! Concertul a ținut vreo oră, pînă a plecat Bogdan la serviciu, aparent sîntem într-o perioadă liniștită, nu l-am întrebat încă dacă a plecat de aici cu tot cu pui...
În caz că vă apucă mila și grija pentru zburătoarea rătăcită, puteți să o luați, vă rog, de aici? Recunosc, nu stau suficient de bine cu nervii cît să mai tolerez lecțiile de zbor!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Valuri de maci

Guest post: Ferma animalelor 2

Anotimpurile și igiena