Am o libelulă!

Una dintre consecințele atîtor săptămîni ploioase este faptul că solul grădinii s-a transformat încet dar sigur în zonă umedă. Lucru benefic într-un fel pentru o parte din plante, mai puțin benefic pentru mine care aștept zadarnic ceva progrese ale răsadurilor de tomate sau privesc cu jale căpșunii putreziți sau mîncați de limacși și melcii de grădină (ăștia sînt foarte fericiți cu atîta apă).

Ce am găsit eu pozitiv azi în toată povestea asta? Faptul că, întîiaș dată pentru prima oară am văzut în grădină o libelulă, mică, albastră și nespus de frumoasă! Fiind la mine în grădină, a devenit "libelula mea". A durat ceva pînă să o pot surprinde pe o frunză. La prima poză am declanșat intenționat, să vă arăt cum e să încerci să fotografiezi un lucru mic, mobil, într-o mare de frunze... un fulgeraș albastru. Pînă la urmă, grațioasa a decis să coopereze, nu de alta dar eram plictisitoare probabil, tot ținîndu-mă după ea... de pe crinii Hemerocallis pe Forsythia, peste gard, pe trandafir, pe un fir de pir, înapoi pe crini și tot așa. Găsesc că este una dintre cele mai frumoase libelule văzute de către mine, prima în top rămîne una, tot albastră, văzută pe Valea Arieșului, va rămîne mereu în top pentru că i-am întins mîna și s-a așezat pe degetul meu (m-am lăudat cu asta aici)... așa ceva nu sper să mi se mai întîmple curînd!