Amestecate

Îmi pare rău că nu am fost suficient de nebună cît să scot aparatul foto din geantă și să fac ieri o poză cu soarele minunat la apus: era mare și roșu, încadrat perfect cît tot bulevardul Milea, așa cum se vedea el în oglinda retrovizoare. Poate dacă n-aș fi avut mașina din dreapta atît de aproape și constant lîngă mine, m-aș fi încumetat. Nu îl învinovățesc, de cînd avem piste de biciclete, avem mai puțin spațiu pe benzi.

Ce a fost drăguț cînd am ajuns acasă după ce am recuperat copiii de la mama: întrebarea lui Arin: "De ce arăți atît de bine astăzi, mama?". Completarea lui Radu: "Da! Unde ai fost?" Eu: "La serviciu și la masaj, unde să fiu?!" Oare sînt plătiți să zică chestiile astea? :))
Și ultima de ieri: e nemaipomenit aerul nopții la mine în grădină, sînt înfloriți bujorii și arbustul de lămîiță, mirosurile lor amestecate de adierea vîntului m-ar face să dorm acolo, mai am ceva rețineri din cauza țînțarilor! În imagine: bujori, lămîiță și un spirit mic și rotund în stînga...

Later Edit: AMR 1.