Aberatii cu cartofi

Se spune ca greseala recunoscuta este pe jumatate iertata... nu e cazul de iertare aici dar trebuie sa recunosc ca gatesc foooarte rar. Eu sint mai mult adeptul salatelor si al mincarurilor "rapide", copiii merg la cantina in timpul scolii iar in vacante le mai gateste mama mea, oricum nu se omoara dupa nu stiu ce mincare complicata! Traiasca supa cu galuste si snitelul de pui!
Unde vreau sa ajung cu asta: azi vreau eu sa fac cartofi prajiti, vad ca mai aveam unii noi, cumparati din piata de mama si cei de la metro, cumparati de mine!
Motiv intemeiat sa ma pling: cei din piata erau jumate noroi, jumate nimic! Cu exagerarile de rigoare, cred ca oamenii care ii vind iau in prealabil o galeata de argila, arunca niste cartofi in ea, apoi taie in cubulete rezultatul si il vind pe post de cartofi! Inutil sa va spun ca argila aia se si plateste! S-or fi gindit ca in timp ce prajesti cartofii mai pui de un ulcior mic de lut, din cel dat la o parte ca sa gasesti cartoful!
Cei de la Metro sint un model de eficientizare a timpului: dupa ce ii cureti, poti sa ii pui direct in tigaie, atita ciopirtesti la ei partile afectate de tot soiul de pete si boli, ca iti ramin numai buni de aruncat in uleiul incins! Macar numele lor (Bi Zu = bisous) te duce cu gindul la un pupic de impacare...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Valuri de maci

Guest post: Ferma animalelor 2

Anotimpurile și igiena