Postări

Lecțiile de vineri III

Imagine
Probabil că majoritatea dintre voi găsește drăguțe buburuzele, eu nu fac excepție. Cu mai multe sau mai puține buline negre pe roșul aprins, galbene, portocalii, chiar și verzulii, am văzut destule. Ce nu văzusem pînă acum doi ani sau, chiar dacă văzusem habar n-aveam ce sînt, erau larvele de buburuză. De aici, una dintre lecțiile de astăzi. Lecția 1: creaturile astea destul de respingătoare, ce pătează totul atunci cînd accidental sau voit le faci terci, extrem de nașpa atunci cînd te trezești cu ele în păr, pe corp, și mai nașpa ieri cînd mi-a căzut una în decolteu... sînt de fapt larve de buburuză. Am aflat asta acum doi ani, după o repriză de omorît frenetic la ele, invadaseră toată terasa. Acum le las în pace, doar fără intenție mai pățește cîte una vreun deces din cauza mea. Tot legat de buburuze, după stadiul de larvă, urmează pupa, se fac covrig și stau cumințele undeva, pe o frunză, lemn, perete, orice, pînă se transformă în chestiile alea drăguțe. Am luat de aici și o poză …

Vremea jegului

Imagine
Sună dramatic, știu, dar așa simt cîteodată că cineva acolo (nu sus, pe uliță) urmărește îndeaproape cînd sînt eu mai murdară de la grădinărit și îmi ia apa. Sau curentul, există mai nou variațiuni pe tema. Primul moment "fericit" a fost vineri, acum două săptămîni. Eram plină de pămînt, iarbă, după o zi de grădinărit frenetic, Maia și tatăl ei la fel. Decidem să încheiem ziua și să mergem la spălat. Pauză. Țevile de apă goale, nimic, nimicuț, pauză, lipsă, gaură. Priveam cu jind la rezervorul WC-ului, acolo mai era apă! Ce ne-a salvat măcar mîinile de stratul de noroi? Apa din dezumidificator, nu apucasem să o golesc, erau aproape doi litri, prioritate au avut mîinile Maiei.
Înțeleg că oamenii ăștia lucrează la reabilitat străzile dar măcar un bilețel, o portavoce, un vornic, ceva, pentru cei care nu citesc presa online, în caz că au anunțat acolo, n-am verificat. Faza asta s-a repetat de mai multe ori, cu mici diferențe, pînă și dezumidificatorul era gol cîteodată, m-am …

Vagonul a fost "artistizat"

Imagine
Mai pomeneam pe blog despre izoterma pe care o avem la Rîul Sadului, altfel cunoscută în sat drept "vagonul lui Tăvală", după nenea cu locul. N-am mai ajuns acolo de doi ani de zile, oricum mergeam tot mai rar. Alaltăieri am mers cu un vecin, să vedem dacă se poate face ceva cu acoperișul ei și dacă poate redeveni locuibilă. Ne-am întîlnit și cu nea Tăvală și ne-a arătat ce graffiti frumos a făcut fiul lui pe una din laturile vagonului. Mi se pare super super mișto! E foarte talentat autorul, student la design în Cluj, tocmai a participat acolo la o expoziție de grup. Mai multe opere de-ale lui găsiți aici. Cine știe, peste ani, mă voi putea lăuda că sînt posesoarea unei creații originale.

Ultimele știri (vechi) pe scurt

Imagine
1. De ziua mea l-am primit pe Zanzi. E mic, elefant, roșu/girafă și vine din Zanzibar. Tante S. nu s-a putut rezista să nu îl împrietenească cu restul elefanților din colecția mea iar eu sînt super încîntată de noul venit.  2. Au trecut doar vreo nouă ani de cînd mă plîngeam de dispariția fluturilor copilăriei mele, Papilio Machaon pentru cunoscători, coadă de rîndunică pentru mine. Unul dintre aceștia și-a găsit refugiu vremelnic în curtea mea, acum zece zile, părea destul de abătut de frigul de afară. Sper că e bine, ascuns undeva pînă trece musonul.  3. Fix în ziua în care mașina veche de tuns iarba și-a dat obștescul sfîrșit la datorie a descoperit și Maia cît e de amuzant transportul pe patru roți și un motor... evident scos din priză cînd era stăpînit de blondina mea.  4. Mi-a trecut prin cap să îmi ușurez spălatul mîinilor Maiei și să cumpăr un înălțător de la Lidl. Probabil am gîndit eu greșit, posibil să fie înălțător pentru scaunul de WC, marginea chiuvetei îi ajunge fix î…

Toma Necredinciosul

Imagine
În cazul meu, necredincioasa! Cumva motivat. Aud/citesc de ani de zile cum va fi asfaltată/modernizată strada pe care stau. Tot de ani de zile văd cum ea rămîne la fel de neasfaltată, plină de gropi și de praf, ăla recent, saharian, a fost doar un bonus, ca să putem spune cu adevărat că: "e nisip ca în deșert"! Acum aproape două luni de zile, Radu mă anunța, victorios, că ne asfaltează strada, el fiind abonat la buletinul de știri al Primăriei. Nu trec două zile de cînd îmi spune Radu, îmi spune și Honey, la fel de victorioasă!  Eu, tăindu-le craca amîndurora le răspund că nu cred pînă ce nu văd. Honey, se conformează prompt și îmi trimite și mie extrasul din comunicatul Primăriei. Mă apucă oarecum rîsul și îi precizez că nu cred pînă nu văd utilajele lucrînd în fața casei. Prima dată a apărut o placă cu străzi în lucru, a mea și încă una. Apoi am primit un aviz în cutia poștală, să nu las mașina parcată în fața porții, că afectează lucrările. Asta era înainte de Paști. Apo…

Lucruri care te fac să spui... hmmm!

Oare așa s-ar traduce Things that make you go hmmm...? Asta ca să evit romgleza, nu de alta, dar cîrcotesc aproape zilnic atunci cînd Arin mai strecoară un cuvînt sau mai multe în engleză, deși o mai fac și eu și încerc să evit lucrul ăsta. Tot legat de Arin, povesteam astăzi la masă, îi spuneam cum m-am supărat pe el vineri. Mi-a luat ceva să îi spun, nu?! Eram în autobuz cu el și cu Maia, el mergea să facă pozele pentru albumul din a 8-a, eu, Maia și căruciorul mergeam să recuperăm mașina de la mecanic. N-a stat lîngă noi de la început, cred că e vîrsta respectivă, atunci cînd i s-a urcat un coleg în autobuz nu ne-a mai băgat în seamă, povestea cu acesta. M-a supărat faptul că nu m-a salutat atunci cînd a coborît, noi trebuia să mai mergem cîteva stații. Cînd i-am spus asta, a zis că da... am dreptate dar că era cu colegul lui, bla bla... "Și, uite: Andrei a spus că am o mamă frumoasă. Și o soră frumoasă! Asta nu compensează?" Îi spun că nu, rămîne faptul că el nu m-a sal…

Lecțiile de vineri (II)

Imagine
Doar o lecție am de vinerea asta: NU, vă mai spun o dată, NU, sub nici o formă, sau doar dacă vă închipuiți asta ca o formă de artă modernă, NU băgați tăvițe de plastic de la ciuperci sau alte legume, verdețuri, în mașina de spălat vase!!! Ce se vede mai sus este o tăviță de ciuperci din aia mare (adusă de Honey) după ce a beneficiat de programul pentru vase mixte, decît la 45 - 60 de grade. De ce mi-a trecut prin cap să fac așa o chestie în loc să o arunc pur și simplu în sacul pentru reciclat plasticul? Pentru că vreau să fac o nouă tură de săpun, l-am făcut cadou în stînga și în dreapta și de jur împrejur, cred că e cazul să repet experiența pentru că risc să rămîn fără. Inițial am căutat să cumpăr sau să comand online tavă de silicon cum are Monika, din cea în care îți iese un calup de săpun de îți vine să îl mănînci. O vedeți în fundal, în poza de mai jos. În magazinele din Sibiu nu am găsit, online găsisem într-un magazin, pe care NU vi-l recomand sub nici o formă! Se numește M…