Postări

Ziua fără mașini

Imagine
Atunci cînd am aflat despre concursul organizat de Primăria Sibiu ca parte a evenimentelor din Ziua fără mașini, am zis că, singură sau măcar cu unul dintre copii tot va trebui să particip. Nu de alta dar implica biciclit și poze, amîndouă lucrurile extrem de tentante. Am avut ceva emoții că nu vom reuși, pe de o parte din cauza ploii, pe de altă parte pentru că a mea dragă Cora (bicicleta) e oarecum pe jantă la roata din spate.  Pînă la urmă am ales să mergem pe traseu cu biciclete închiriate (gratuit astăzi) de la iVelo. Prima dată cînd închiriem, am rămas plăcut surprinsă de procedură, de tînărul care ne-a servit și pînă la urmă și de biciclete, te poți descurca cu ele ca turist pentru mici plimbări în oraș. Am fost super operativi, din cauza vremii și a faptului că Radu este din nou voluntar la un eveniment (crosul nocturn de mîine din Muzeul Satului) și trebuia să meargă la un instructaj în seara asta, ne-am încadrat într-o jumătate de oră. Ar fi trebuit să ne fotografiem în cel…

Pe ăștia i-aș strînge de gît!

De obicei nu sînt așa brutală, nici măcar în exprimare, dar azi exact asta i-aș fi făcut celui sau celor care s-au înfipt în soneria mea de parcă de asta ar fi depins existența lor viitoare. Maia e bolnăvioară, ne "bucurăm" de efectele mersului în colectivitate. Am luat-o ieri cu febră de la creșă, legumă. Nu dormise aproape deloc cu o noapte înainte, cu plînsete, agitație, strigăte de Mami vine!, a făcut asta și săptămîna trecută, am pus-o pe seama impactului emoțional al schimbării din viața noastră. De fapt erau semnele că ceva o afecta fizic. Nici azi-noapte n-a dormit nemaipomenit, acum ațipise în țarc.  Și vine ăsta și sună ca disperatul! Eu, în bucătărie, încercam să gestionez vasele murdare. Ies în curte și întreb cine e? Ăsta cu voce mieroasă... Haideți! Mai întreb o dată, el la fel! Haideți să ce? Uite aici să reparăm țiglele astea! Îi zic că nu am nevoie, ăsta insistă că Haideți că sînt aici cu scara! Îi arunc un Puteți să fiți și cu excavatorul că nu mă interese…

Cum să te pierzi eficient - lecții teoretice

Imagine
Nu nădăjduiesc să fie printre voi multe persoane cu un nivel de aiureală comparabil cu al meu. Deși m-am obișnuit cu această calitate, cîteodată reușesc să mă surprind.
Cum a fost duminică, acum două săptămîni, atunci cînd am fost prima dată la bazinul din cadrul centrului Aria. Motivată fiind de reducerea de tarif din luna septembrie, adică 25 lei/ședința de trei ore. Preț mai mare cu 5 lei decît cel de la Olimpia dar rezonabil. Și mai rezonabil pentru cei care caută acolo și saună sau hidroterapie și beneficiază la banii ăștia și de partea de spa.
Revenind la lecțiile practice, voi încerca să rezum. Ajuns la recepție, achitat, primit brățară, întrebat unde sînt vestiarele, răspuns: înainte și în stînga. Ok, în stînga scria într-adevăr vestiare, ajungem acolo eu și încă un semi-debusolat ca și mine. Nici unul cu numerele noastre de pe brățară. Găsim o tanti femeie de serviciu, ne îndrumă la parter, să încercăm acolo, că mai sînt și alte vestiare, nici ea nu era sigură. Coborît, găsi…

Vișine

Imagine
Gospodăria respectivă dispune și de una bucată vișin. În unii ani producția este chiar impresionantă, recolta nu chiar, pe motiv de timp prea puțin al subsemnatei pentru cules. Anul acesta nu au fost multe vișine dar, cu ajutoare de nădejde la cules (verișoara mea, asistată de fiica ei și, pe undeva, la mîncătorii de pe jos și de către Maia), recolta a fost cea mai mare de pînă acum. Am avut ajutor și la scosul sîmburilor, în prima seară scosesem singură sîmburii a peste 500 de vișine (da, la un moment dat am început să le număr, alea 500 sînt numărate, că toată lumea dormea și eu eram cu degetele în vișine). A doua zi a mers mai ușor, cu ajutorul lui Radu. Cu puțină bunăvoință am reușit să încerc și o rețetă nouă, clafoutis cu vișine (rețeta era cu cireșe, o găsiți aici, recomandare de la Alin, maseurul și guru-ul meu în materie de prăjituri). A ieșit foarte bună, data viitoare trebuie să o fac într-o tavă cu diametrul mai mic, să iasă puțin mai groasă, ca în tutorialul de pe net. N…

Lecțiile de vineri III

Imagine
Probabil că majoritatea dintre voi găsește drăguțe buburuzele, eu nu fac excepție. Cu mai multe sau mai puține buline negre pe roșul aprins, galbene, portocalii, chiar și verzulii, am văzut destule. Ce nu văzusem pînă acum doi ani sau, chiar dacă văzusem habar n-aveam ce sînt, erau larvele de buburuză. De aici, una dintre lecțiile de astăzi. Lecția 1: creaturile astea destul de respingătoare, ce pătează totul atunci cînd accidental sau voit le faci terci, extrem de nașpa atunci cînd te trezești cu ele în păr, pe corp, și mai nașpa ieri cînd mi-a căzut una în decolteu... sînt de fapt larve de buburuză. Am aflat asta acum doi ani, după o repriză de omorît frenetic la ele, invadaseră toată terasa. Acum le las în pace, doar fără intenție mai pățește cîte una vreun deces din cauza mea. Tot legat de buburuze, după stadiul de larvă, urmează pupa, se fac covrig și stau cumințele undeva, pe o frunză, lemn, perete, orice, pînă se transformă în chestiile alea drăguțe. Am luat de aici și o poză …

Vremea jegului

Imagine
Sună dramatic, știu, dar așa simt cîteodată că cineva acolo (nu sus, pe uliță) urmărește îndeaproape cînd sînt eu mai murdară de la grădinărit și îmi ia apa. Sau curentul, există mai nou variațiuni pe tema. Primul moment "fericit" a fost vineri, acum două săptămîni. Eram plină de pămînt, iarbă, după o zi de grădinărit frenetic, Maia și tatăl ei la fel. Decidem să încheiem ziua și să mergem la spălat. Pauză. Țevile de apă goale, nimic, nimicuț, pauză, lipsă, gaură. Priveam cu jind la rezervorul WC-ului, acolo mai era apă! Ce ne-a salvat măcar mîinile de stratul de noroi? Apa din dezumidificator, nu apucasem să o golesc, erau aproape doi litri, prioritate au avut mîinile Maiei.
Înțeleg că oamenii ăștia lucrează la reabilitat străzile dar măcar un bilețel, o portavoce, un vornic, ceva, pentru cei care nu citesc presa online, în caz că au anunțat acolo, n-am verificat. Faza asta s-a repetat de mai multe ori, cu mici diferențe, pînă și dezumidificatorul era gol cîteodată, m-am …

Vagonul a fost "artistizat"

Imagine
Mai pomeneam pe blog despre izoterma pe care o avem la Rîul Sadului, altfel cunoscută în sat drept "vagonul lui Tăvală", după nenea cu locul. N-am mai ajuns acolo de doi ani de zile, oricum mergeam tot mai rar. Alaltăieri am mers cu un vecin, să vedem dacă se poate face ceva cu acoperișul ei și dacă poate redeveni locuibilă. Ne-am întîlnit și cu nea Tăvală și ne-a arătat ce graffiti frumos a făcut fiul lui pe una din laturile vagonului. Mi se pare super super mișto! E foarte talentat autorul, student la design în Cluj, tocmai a participat acolo la o expoziție de grup. Mai multe opere de-ale lui găsiți aici. Cine știe, peste ani, mă voi putea lăuda că sînt posesoarea unei creații originale.