luni, 22 august 2016

Cum să pierzi un arici în casă - lecții practice

Va fi mai greu de imitat ce am făcut eu dar totuși vă spun, poate reușiți să reproduceți acțiunea! Cum am pierdut ariciul în casă? Simplu: de dimineață mă pregăteam să întind niște rufe și să îmi schimb șlapii, în ușa bucătăriei îi las de obicei pe cei de grădină. Astăzi, ce credeți că dormea într-unul dintre ei? Respectivul pui de arici! Suspectez că Tasha a fost ocupată azi-noapte, prin curte era plin și de pene de porumbel, dacă ea l-a omorît, o reneg! În plus, ăsta micu aterizat în șlapii mei! 
L-am luat ușurel, l-am dus în spatele grădinii și l-am basculat în iarbă, la umbră, să văd dacă e bine. El stătea acolo cumințel și la fel de ghemotoc, i-am dat puțină intimitate, am întins rufele, m-am întors și cu Pixie, primele poze sînt făcute cu mobilul, ăla îl aveam la îndemînă.
Nu l-am găsit unde îl lăsasem, se mutase undeva mai la soare, părea destul de pleoștit. Așa că am decis că nu îl pot lăsa așa, dacă făcea insolație, mi-am luat mănuși de protecție, am luat micul ghemotoc și l-am dus în bucătărie, l-am pus într-o cutie de carton, mă gîndeam ca atunci cînd revine Bogdan de la serviciu să îl duc la veterinar. I-am pus mai apoi și un șlap în cutie, mă gîndeam că poate vrea din nou să adoarmă ghemuit acolo.
Îmi mai văd eu de treabă prin casă, cobor din nou în bucătărie și, ce să vezi, ăsta micu dispărut, nici urmă de el, mă rog, făcuse un pipi și un caca mic în cutie între timp! Probabil s-o fi ridicat pe șlap peste margine. Phiii, ce trăznaie am mai făcut, toate ușile de la încăperile din demisol deschise (mai puțin cea de la pivniță, slavă Domnului!), putea fi oriunde, mic, ghem, în toate lucrurile aruncate acolo că avem și ceva șantier în casă, numai bun locul de ascuns!
Deja mi-l imaginam rupt de foame și murind de inaniție ascuns de noi, sau făcîndu-i capcane cu salam și limacși!
După cîteva ceasuri de căutări zadarnice, la un moment dat am avut și ajutoare că reveniseră copiii plus nașa Maiei și copiii ei, am plecat în oraș. Numai bine, cînd am ajuns la destinație, mă sună Bogdan, găsise Radu ariciul în camera lui, ascuns într-o saltea de izopren făcută sul. Mi-a trecut ideea de a-l duce la veterinar, se pare că se descurca mai bine în intimitate, i-am spus să îl elibereze în grădină. Și să fotografieze momentul! Încă nu am pozele dar cînd mi le trimite, poate vi le arăt.
Morala fabulei: dacă vreți să salvați puii animalelor, asigurați-vă că le găsiți un loc de unde să nu poată evada! Nu în casă!

marți, 19 iulie 2016

Cînd Relațiile Publice sînt în concediu...

Săptămîna trecută m-a trezit curierul, n-am înțeles de la ce firmă, spunea că trebuie să îmi lase un pachet. Încă buimacă, m-am bucurat, credeam că a sosit comanda de pe Vivre, nenea zicea ceva de un pachet de la Mol, n-am înțeles despre ce e vorba.
Am ieșit, am luat plicul și în el ce să vezi?! Un recipient roșu de plastic (despre care știam că se folosește pentru colectarea uleiului uzat, luasem deja unul, direct din benzinărie) și o scrisoare. În LIMBA MAGHIARĂ!!!
Vă întreb și pe voi: care parte a numelui meu pare maghiară? Și... în România, de ce primesc scrisori în limba respectivă? Dacă stau să caut în arborele genealogic, găsesc o străbunică unguroaică dar... în afara faptului că știu să spun mulțumesc și te iubesc în maghiară, restul e o mare necunoscută. Din punctul meu de vedere, tanti Lazăr Eva îmi transmite ceva... habar n-am ce, poate îmi zice și ce să fac cu bidonul respectiv dar, dacă n-aș fi știut deja de el, mă duceam la un traducător? Mă bucur că am un bidon de rezervă dar... m-aș fi bucurat și mai mult dacă oamenii de la departamentul de Relații Publice sau cei care au conceput scrisoarea, s-ar fi uitat înainte pe hartă să vadă în ce țară sîntem.

joi, 7 iulie 2016

Pisica pe acoperișul fierbinte

Nu era nici acoperiș de tablă, nici fierbinte, cu toate acestea, asociez imaginea pisicii pe acoperiș cu titlul piesei de teatru (Cat on a Hot Tin Roof), de fapt, mai mult cu filmul, nu am văzut interpretat pe scenă textul lui Tennessee Williams. La ora la care am făcut fotografiile erau vreo trei pisici pe acoperișurile din raza mea vizuală dar doar asta se profila așa, enigmatic și melancolic pe cerul Sibiului, stăpînă de drept!

miercuri, 29 iunie 2016

Actualizare foto: gogoși din FIMO

Vă promisesem niște imagini cu ajutorul lui Pixie, la lumina zilei, să vedeți culorile. Mă laud de parcă aș fi făcut nu știu ce, știu! Primele două fotografii sînt doar cu mărgelele făcute de mine, la restul au contribuit Dana, Monika și Violeta.
Cam așa mă gîndesc că vor arăta brățările! Deși mă gîndisem să fac doar două, pînă la urmă, avînd și mărgelele confecționate de către fete, mă gîndesc că vor ieși trei, văd cînd le voi înșira pe elastic.

marți, 28 iunie 2016

Brățări dulci din FIMO

Nu m-am mai lăudat de multă vreme cu ceva activități extra-școlare (a se citi extra copil mic, casă, grădină și copii mai mari). Azi sînt tare bucuroasă că am putut participa la atelierul de confecționat brățări dulci din FIMO, al Danei de la AlmArt. Și mi-a plăcut tare mult!
Am făcut mărgele-gogoși decorate cu buline și felii de portocale și lime. Culorile sînt ușor deformate, Pixie nu a fost cu mine, dar vi le voi arăta fotografiate la final, la lumina zilei. Să nu înțelegeți că aș fi făcut eu tuburile gen citrice, de asta s-au ocupat Dana și Monika. După ce a fost făcută poza, pentru că aș fi modelat în continuare, am mai făcut și niște mărgele tip felii cu spirală bicoloră, astea nu apar în poze. Deabia aștept să le recuperez mîine, coapte în cuptor și numai bune de a fi înșirate!
Să vă mai spun că deja meditez cum să fac să coc FIMO acasă? În cuptorul antic existent? Și că l-am zăpăcit de cap pe Bogdan iar el încearcă să profite de ocazie pentru a mă convinge că ne trebuie cuptor și plită electrice? Ok. Nu vă spun! A se încerca pregătiți sufletește, crează dependență!

Check Page Rank of your Web site pages instantly:

This page rank checking tool is powered by Page Rank Checker service